3 decembrie 2018

Mihai Bonca, profesor EA: ,,Perfecțiunea este trăsătură negativă în business. Cei mai buni studenți sunt cei care știu să construiască o echipă solidă”

Mihai Bonca este profesor la The Entrepreneurship Academy și marketing director la Brand Architects. Am vorbit cu el despre experiența în cadrul facultății, dar și despre care sunt provocările în antreprenoriat și cum reușești să ajungi din student un profesionist.

1.De ce ai ales să fii profesor la Entrepreneurship Academy?

În primul rând, nu mă consider ‚,profesor”, ci expert tehnic. Lucrez de 15 ani în Marketing, am ajuns până în vârful lanțului trofic și am trecut prin multe schimbări în carieră. De fiecare dată mi-am dorit să contribui în jurul meu. Succesul nu mi-l măsor doar prin P&L, dar și prin modul în care dau înapoi către comunitate. Așa am început acum 3 ani să țin cursuri de Strategie de Marketing la Universitatea Alternativă, apoi după încă un an, la sora ei cea bună, Entrepreneurship Academy.

2. Atunci când predai, ce îți propui să atingi? Ai trei lucruri de la care nu faci rabat?

Am câteva reguli pe care le stabilesc încă de la început cu studenții. Marketingul ține de percepții iar perecepțiile sunt influențate de experiențele individuale din viață. Așadar putem analiza același lucru și să percepem lucruri diferite. Din acest motiv, avem dreptate și greșim în același timp. Din această perspectivă, trebuie să fim observatori, nu judecători. Bunul simț de a înțelege și de a respecta păreri diferite este prima regulă.

În al doilea rând, obiectivul meu nu este de a livra informații (sunt un „comodity”), ci a-i face pe studenți să înțeleagă ce se întâmplă în jurul lor, prin propriile lentile. Când construiești o marcă, pleci din „self-awareness” și ajungi în „others awareness”. Provocarea studențiilor de a înțelege și construi modele de înțelegere a realității, în contextul de Marketing și Branding, este a doua regulă.  

Iar în al treilea rând, cursul va fi cu atât mai bun cu cât vor interacționa studenții mai mult între ei. Rolul meu este de a facilita discuții și dezbateri reflexive între ei. Contribuția individuală și în grup este a treia regulă.

3. Ce îți place cel mai mult din modelul de la Entrepreneurship Academy?

Libertatea. Am avut oportunitatea să îmi dezvolt propriul curs. „Metoda” este construită după mulți ani de lucru în multinaționale. Așadar are foarte multă legătură cu lumea de business din afara academiei.

4. Mai multă practică sau mai multă teorie? Care este secretul?

Amândouă. Întâi dezbatem modele teoretice și îi fac pe studenți curioși. Am încercat să le umanizez, să le fac cât mai simple de înțeles și de ținut minte. Simplu nu înseamnă însă simplist.  Apoi ei le aplică pe proiectele lor și se întâmplă minunea: le înțeleg utilitatea și văd că un sistem structurat de gândire le crește șansa de succes.

5. Când un proiect nu îți iese, cum te mobilizezi ca să o iei de la capăt? Care este sfatul tău pentru studenți?

Primul obiectiv într-un proiect este să înțeleg ce funcționează și ce nu merge. Nu mă cramponez în proiectele care nu ies, ci îmi petrec timpul învățând din ele, ce să evit și ce să nu mai repet. Apoi aplic la următoarele proiecte. Întotdeauna există un următor proiect și aplic o variație în el, tocmai pentru a testa noi idei.

6. Ce crezi despre conceptul atât de des auzit de ,,student model”? Cum arată el și, mai ales, cum trebuie să arate studentul care vrea să își atingă potențialul în antreprenoriatul?

Conceptul de „student model” este extrem de păgubos. Pentru că asta înseamnă că ai un model mental aproape de perfecțiune și apoi încerci să îl aplici pe cei din jur.  Ca să fiu cât se poate de clar, perfecțiunea și nevoia de perfecțiune sunt trăsături negative în business. Se corelează cu narcisismul pe de o parte și cu lipsa de încredere pe de altă parte. Însă observ des la antreprenori această nevoie. De multe ori camuflează frica de eșec, insuficienta de a-și accepta propriile limite și de a se adapta la mediul de afaceri.

Cei mai buni antreprenori nu sunt perfecți, însă își știu cât se poate de bine punctele forțe și limitele. Plecând de aici alcătuiesc echipe solide în jurul lor, care să îi echilibreze. La fel, cei mai buni studenți nu sunt perfecți, nici „model”, ci se cunosc bine și reușesc să construiască o echipă solidă.  

7. Cum vezi antreprenoriatul în România? Este calea spre dezvoltare? Aici mă refer atât la dezvoltarea societății, cât și la dezvoltarea din punct de vedere profesional a studenților de astăzi, înspre liderii de mâine.

Antreprenoriatul reprezintă un element important de creștere economică și socială a unei țări. Nu funcționează în izolare. În multe țări, segementul antreprenorial este susținut de universități, fonduri de investiții, fonduri serioase de dezvoltare publice. Așa a apărut Google spre exemplu, lângă Stanford, susținut cu bani de “Venture Capitalist”, dar și cu bani publici.

Un segment antreprenorial puternic arată un semn de sănătate economică și culturală a unei societăți. E nevoie de oameni bine pregătiți care să își asume riscuri și să strângă alți pionieri lângă ei. Din supă antreprenorială apar ideile inovatoare și leaderi puternici.  Încă nu suntem acolo, din contră, avem unul dintre cele mai mici segmente din Europa. Întrucât în cultura noastră privim negativ riscul și eșecul. La noi un eșec este o catastrofă, în timp ce în țările cu tradiție în antreprenoriat, eșecul este un prilej de a învăța și de a crește semnificați șansele de reușită pentru următorul proiect.

8. Pentru că, la nivel de liceu, conceptul de antreprenoriat nu este atât de dezvoltat, dă-ne câteva recomandări despre cum arată un viitor antreprenor: cum se definește el? Ca un liceean să fie antreprenor, ce ar trebui să îi placă?

Din perspectiva mea ar trebui să fie încurajați să dezvolte proiecte mici, în care să poată să își asume riscuri, să lucreză împreună, să își înțeleagă clienții și să țină cont și de partea economică a unei afaceri.

Poate fi un site web, o gheretă de înghețată, un proiect pentru o vară. Nu contează rezultatele ci antrenamentul. Să prindă gustul de a fi pe cont propriu, să fie independenți, să își câștige banii de buzunar și să își asume rezultatele propriilor decizii.